Atita primavara...

Taceti, sa nu v-auda vintul!

Caci ploua undeva-nauntrul

Cladirilor cu patru incaperi,

Cu frunze moarte-n vazele de ieri.


Taceti, ca-i viscol, frig afara,

Simt spaima-n usi de-odinioara

Soptesc infrigurata scinteii de pe foc

Sa nu-mi urasca visele deloc.


Imi urla vijeliile prin plete

Si focul zgirie-adinc intr-un perete

Scot mina pe fereastra si fulgii se topesc...

E-atita primavara cind crengile-si vorbesc!



de: Iolanda Scripca (la 17 ani}